A ne elibera de asteptarile altora, a ne darui iarasi noua insine – in asta consta puterea respectului de sine. (Joan Didion)

Ne intrebam uneori poate " Ce este respectul de sine? "
Ne respectam mai putin pe noi atunci cand incercam sa fim placuti altora.
Deseori vrem sa fim placuti partenerului de viata si ne comportam/imbracam conform asteptarilor sale desi noi in esenta noastra suntem cu totul altfel si ne simtim incarcerate si nevoite sa traim in spatiul limitat impus de partener. Pentru a fi placuti parintilor urmam o scoala/meserie un stil de viata impus de ei. Daca parintii au fost medici  se impune ca traditia sa continuie in familie. Devenim si noi medici desi in sufletul nostru tanjim sa devenim poate ghizi sau agenti de turism sa caltorim mult sa descoperim lumea. Apoi mai tarziu noi la randul nostru avem pretentii de la copiii nostrii sa aiba un anumit standard de educatie, o anumita profesie un anumit tip de relatie etc. Toate acestea pentru ca noua n-i se pare "normal", pentru ca asa am fost educati, in tiparul acesta limitativ impus de parinti si de societatea in care traim.
Oare este acesta respectul de sine si implicit respectul pentru cei dragi noua? Nicidecum.
Cum pot sa spun ca ma respect cand permit altor persoane sa imi impuna stiul propriu de viata?
Experienta viatii este mult mai mult decat atat.
Cand vom avea puterea sa  ne permitem sa fim noi insine, sa ne eliberam de constrangeri, sa actionam conform dorintelor cele mai adanci ale fiintei noastre, sa fim autentici abia atunci vom pasi pe calea spre respetul de sine si simti ca traim cu adevarat, nu cu jumatati de masura impuse de altii.
In acelasi timp sa permitem si celor din jurul nostru sa isi manifeste dreptul la autenticitate. Cu totii vom avea doar de castigat: noi nu vom mai fi dezamagiti ca ceilalti nu au actionat conform asteptarilor noastre iar ei se vor putea manifesta liber.
Sa activam respectul prin eliberare de asteptari.